Casa părintească

Stau la poarta casei mele
Și în suflet simt durere,
Iar când m-apropii de ea
Inima îmi este grea…
Strig la mama, strig la tata
Nu-mi deschide nimeni poarta
Unde sunt părinții mei…?
S-au dus săracii și ei.

Intru în curte necăjit,
Sufletul mi-e împietrit
Când văd casa ce-o iubesc,
Lacrimile nu se opresc.
Toate sunt vechi, prăfuite
Ferestrele acoperite,
Prispa casei e pustie
Au plecat, n-or să mai fie…

M-am întors la a mea casa,
Că sufletul nu mă lasă
Am venit să o privesc,
La părinți să mă gândesc.
Îmi e tare dor de voi,
Și aș da anii înapoi
Să vă mai văd doar o zi,
Să-mi văd, Doamne, părinții.

Omule… Ascultă încoa!
Să nu-ți lași căsuța ta
Chiar de este bătrânească
E casa ta părintească
Unde ai copilărit
Cu părinți ce te-au iubit.

La cer îmi ridic privirea
Și sper să vă văd pe voi
Singura mea alinare
E că sunteți amândoi.
Să stiți că eu vă duc dorul
Și îmi este tare greu
Cât inima îmi va bate
Veți fi în sufletul meu.

M-am întors la a mea casa,
Că sufletul nu mă lasă
Am venit să o privesc,
La părinți să mă gândesc.
Îmi e tare dor de voi,
Și aș da anii înapoi
Să vă mai văd doar o zi,
Să-mi văd, Doamne, părinții.

 

Distribuie:

Be the first to comment

Lasă un răspuns