Pleacă din viața mea…

Dar să n-o faci doar pentru a avea de unde să te întorci…

Pleacă…

Pentru că te-ai gândit atât de mult la această decizie…

Încât ai ajuns la concluzia că este cea mai bună alegere…

Pentru tine!

Dacă te-ai gandit deja la asta, înseamnă că, EU și NOI, contăm mai puțin.

Pleacă…

Fără să privești în urmă…

Dacă o faci…

Înseamnă că nu ai plecat.

Nu-mi lăsa jumătate din tine.

Chiar dacă de o “jumătate” am nevoie…

Îmi doresc o “jumătate întreagă”.

Pleacă…

Chiar dacă o să lași urme.

Pe pat, pe canapea, pe covor…

În minte și în suflet.

Pe blatul din bucătărie…

Doar nu ai uitat zilele când îmi pregăteai micul dejun.

Pleacă…

Dacă asta simți, eu te susțin să o faci.

Nu-mi doresc un trup lipit de al meu.

Iar sufletele să se afle la o distanță de câțiva ani lumină.

Ar fi prea mult întuneric.

Iar lumânările obișnuiam să le aprindem cu alt scop, nu pentru a ne lumina sufletul.

Asta făceam noi, reciproc.

Dacă un om vrea să plece din viața ta…

Lasă-l să plece.

Nu-l întreba de ce o face.

E posibil ca nici el să nu știe raspunsul.

Îl veți afla amândoi în momentul când o să-și dorească să se întoarcă.

Dacă acest moment nu va exista, înseamnă că nu a facut niciodată parte din viața ta.

Există un proverb românesc care spune cam așa:

“Bărbatul ține cheia ușii, dar fereastra e deschisă.”

Nu cred că greșesc cu ceva…

Daca spun că este valabil și invers.

Poți lega un om lângă tine.

Dar…

Dacă nu-l legi cu iubirea și respectul dintre voi, cu siguranță va rupe și cele mai groase lanțuri…

Și va pleca…

Leagă-l cu libertate și înțelegere.

Și va fi acolo pentru totdeauna.

Distribuie:

Be the first to comment

Lasă un răspuns