Oamenii te judecă…
Iar pentru asta nu au nevoie de “Facultatea de Drept”.
Nu au dat admitere la INM pentru a ajunge judecători.
Și chiar dacă ar fi făcut-o, INM-ul nu reprezinta “Institutul Național al Moralității”.
Prea mulți “judecători” care au cel puțin o opinie, dar nu-ți cunosc nici măcar cuprinsul.
Nu ți-au studiat “codul sufletului”, dar știu atâtea despre tine.
Ești ca o agendă în care poate scrie toată lumea ce dorește…
În funcție de cum i se par coperțile.
Nu am fost niciodată de acord să judec pe cineva pentru ceva ce a făcut sau nu a făcut, pentru ce a spus, pentru cum a reacționat într-o anumită situație…
Chiar dacă, inevitabil, creierul produce o “etichetă” pe care sunt trecute primele impresii…
Corect ar fi să nu o atribuim, atât de repede, persoanei în cauza.
Atâta timp cât nu știm ce simte și ce gândește o persoană, cu ce drept o judecăm?
Din câte cunosc, încă nu a apărut scanner-ul pentru gânduri și suflete.
Dar, după cum știm prea bine, a-ți judeca semenii, face parte din natura umană.
Este clar că, indiferent de acțiunile noastre, mereu va exista cineva care să spună că ceva nu este bine.
Uneori, oamenii judecă prin prisma propriei neputințe.
Alteori, o fac pentru că ăsta reprezintă un stil de viață, un job part time, plătit la negru, pentru a scăpa de impozitul pe ironie.
Există persoane care știu ce trebuie să faci cu viața ta, dar nu au nici cea mai mică idee ce să facă cu a lor.
Există persoane care își dau cu părerea despre hainele de pe tine, de omul de sub ele, de sufletul din om…
Iar ele umblă mai mult dezbrăcate, pentru că asta-i moda…
Cu priveliște la “suflet”.
Doar dacă este nevoie…
“Plătesc” cu vorbe F(alse)RUMOASE pentru propriul interes.
Îți transferă câteva lingușeli pentru a-și atinge scopul.
Dacă nu le ești de folos, își mai consumă din “sinceritatea din cont”.
Să luăm aminte vorbele lui Mircea Eliade, care spunea:
“Dacă fiecare ins ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai”.
Doar că, în realitate, se întâmplă invers.
Mulți acționează după ce-și primesc recompensa.
Dar, să revenim pe drumul nostru… de la care ne-am abătut puțin.
Știți vorba aceea cu “gura lumii”…?
Țineți cont de ea !
Pentru că suntem judecați de prejudecăți.
Pentru că suntem triați de aparențe.
Pentru ca este ușor să ne dăm cu părerea despre alții…
Chiar dacă ne-am intersectat pentru câteva secunde.
Este atât de simplu să criticăm și să aruncăm cu pietre.
Dar este atât de greu ca fiecare dintre noi să se uite într-o oglindă și să se întrebe:
Cine sunt EU cu adevărat ?
Fii primul care comentează