O bunica minunata

Intr-un cadru de iubire  
Am lasat o amintire  
Ca nu poate fi uitata
O bunica minunata !

Cat a trait pe pamant
La toti bine le-a facut                                                   
A incercat  sa ii ajute                                                     
Chiar dac-o trecut prin multe.                                     

Cand avea cate ceva
Dadea la toata lumea,
Asa se simtea ea bine                                                             
Sa imparta si cu tine.

Viata ii era umbrita
Si era nefericita
Ca-si pierduse vederea
Si nu ne putea vedea.

Ba avea ochii secati
Ba de lacrimi inecati
Si tot timpul se ruga
Ca sa aiba ce ne da.

Dar acum s-a intors roata
Ea pe toti ne va vedea
Iar noi nu vom mai putea
C-a plecat acolo sus 
S-a dus la Domnul Iisus.

Si cum stim ca ne priveste
Ii transmitem sufleteste
Ca nicicand n-o vom uita
Si-n inima o vom pastra.