A doua șansă la prima impresie

Când încerci să pari altcineva, parcă…
Vrei a doua șansă la prima impresie.
Poate a doua oara va fi mai bine. 🙂

Se întamplă ca atunci când crezi în dragoste la prima vedere, dar fluturii încep să zboare pe la a doua…

Și simți că te-ai îndrăgostit la ultima, dupa ce îți dai seama ce ai avut și ce ai pierdut.

Ne ascundem sub măști.
Trăim artificial.
Lăsăm lucrurile la voia întâmplării, apoi ne întrebăm de ce ni s-a întâmplat tocmai nouă.

Ne întristează mai mult bucuria celorlalți… decât propria nefericire.

Vrem respect, dar nu-i cunoaștem definiția, mai ales când trebuie să-l oferim.

Vrem să dăm bine la cameră.
Ne îngrijim de exterior.
Interiorul nu iese în poze.
Încă sperăm la apariția unui photoshop pentru suflete.
Acționăm după propriile reguli, scrise de alții.
Vrem să cunoaștem tot mai multe lucruri despre persoana care ne este alături, dar știm atât de puține despre noi.
Suntem prizonierii unui trup.
Corigenți la respect.
Restanțieri la adevăr.
Avem pretenții, dar nu de oferit.
Dorim să câștigăm pentru că nu știm să pierdem.
Alegem minciuna pentru că ne este teamă de adevăr.
Suntem activi verbal… și pasivi faptic.
Vrem ghete curate, dar nu ocolim noroiul.
Trăim prezentul în trecut.
Alergăm prin viață, dar nu slăbim decât la fericire.

Așadar, a doua șansă la prima impresie s-ar putea sa fie inutilă.

Mulți și-o amintesc doar pe prima.

Majoritatea nu mai au parte niciodată de a doua.

Prima impresie contează…

Să fie reală.

Distribuie:

1 Comment

  1. Eu intotdeauna am incercat sa nu judec omul la prima impresie. Totusi, sunt si cazuri in care prima impresie s-a pastrat, nu ca as fi tinut eu mortis, dar am acel instinct care de la prima intalnire imi poate arata niste caracteristici ale unei persoane.

Lasă un răspuns