Cu toții știm că imaginea contează.
Suntem conștienți că primul impact este cel vizual.
Încă nu am avansat atât de mult… încât să putem vedea direct în sufletele oamenilor.
Dacă ne gândim bine, mulți nici nu-și doresc o astfel de priveliște…
Cu sufletul…
Chiar dacă e vorba de unul Mare…
Și Bun.
Dacă nu-l poți amaneta, degeaba…
Parcă se pune tot mai mult accent pe exterior, iar la interior, facem investiții doar să nu ni se “dărâme sufletul”.
Îi mai peticim acoperișul, să nu plouă cu lacrimi în el…
Așa suntem noi, oamenii…
Investim, mai mult, în ce se vede…
Nu neapărat în ce este mai important.
Pentru că…
Imaginea contează!
Chiar dacă…
Cea reală este acoperita de “farduri”.
Ne luăm mașină, chiar dacă nu avem casă.
Doar nu ieșim cu apartamentul la plimbare, să vadă lumea mobila de la Ikea.
Turăm motoarele la semafor…
Poate se face verde… la vreo gagică.
Șansele cresc cu cât sunt mai mulți cai…
Nu mai ajunge unul…
Ca în basme.
Judecăm aparențele.
De foarte multe ori o facem greșit.
Și alegem în consecință.
Ca atunci când crezi că viața îți oferă ceva mai bun…
Exact!
Doar crezi…
Îți dai seama după ce ai făcut alegerea.
Asta echivalează, de multe ori, cu… “prea târziu”.
Realizezi că ai greșit, dar știi că nu există radieră pentru greșelile vieții…
Însă, există ceva de scris…
Putând fi folosit pentru a trece câteva notițe la capitolul: “Învățături”.
Era și o vorbă…
Dacă tot alegem o carte după copertă, înseamnă că ne interesează mai puțin conținutul…
Corect!
Pentru că…
Oamenii sunt precum cărțile…
Îi alegem după înfățișare.
Dar când începem să-i “răsfoim…”
Ne dăm seama că nu întotdeauna exteriorul echivalează cu interiorul.
Vrem să părem altceva…
Altcineva…
Știu…
Pare acel gen de articol care nedreptățește pe mulți…
Dar nu este așa…
Cu toții ne aflăm de o parte și de cealaltă a baricadei…
Chiar dacă unii o fac mai puțin, iar alții mai mult.
Ar fi o ipocrizie să spun că este un lucru rău că avem grijă de noi și de imaginea noastră.
Și eu mă cert cu un fir alb… 😉
I-am spus că nu vreau să-mi schimb culoarea, încă… :))
Rămâne de văzut cum o s-o scot la CAPăt. 🙂
Doar că…
Am impresia că această distanță dintre exterior și interior se mărește încontinuu…
Parcă pierdem tot mai mult teren…
Între acel “EU” interior…
Și cel exterior…
Mă întorc la cărți…
Dacă ne place o copertă…
Asta nu înseamnă că este potrivită pentru “biblioteca” noastră.
Dar, merită deschisă, oricare ar fi rezultatul, oricum vom avea ceva de învățat.
La fel și cu oamenii…
Dacă există atracție față de o persoană…
Indicat ar fi să-i “răsfoim” și sufletul…
Pentru a vedea dacă își găsește loc în “biblioteca sufletului” nostru…
Îmi mai permit o analogie…
Altfel, riscăm să ajungem ca roșiile de import, unele ar sta mult mai bine în vitrină… decât în salată.
Gata!
Că s-a terminat cerneala…
Merg să umplu călimara. 😉
Aveți grijă de sufletele voastre!
Pentru că se reflectă pe chip. 🙂
Ah!
Era să uit…
Cafeaua este gata!
Ceaiul… mai durează puțin. 😉
Fii primul care comentează