Un cadou de suflet

Cum este posibil sa simti sufletul invadat de bucurie, tristete, nostalgie si lacrimi?

Simplu!

Cand primesti o asemenea poezie:

 

“Bunica mea, nume de floare

Mi-aduc aminte si mă doare

Câtă iubire tu mi-ai dat

Și câtă grijă mi-ai purtat.

Și azi sunt mare, am crescut

Să nu mai cresc eu aș fi vrut

Ca să rămâi mereu cu mine

Ca acum duc dorul de tine.

Bunica mea, nume de floare

Dragostea ta, atât de mare

M-a făcut omul care sunt

Și-ti multumesc astăzi plangând

Când amintiri mă năpădesc

Aș vrea în vis să te-ntâlnesc

Să vad ochii ce ma priveau

Desi de-abia mă mai zăreau,

De lacrimi si de bătrânețe…

Dar mă priveai tot cu blândețe.

Să-ți sărut mâinile muncite,

Mâinile tale imbătrânite,

Cu ele mare m-ai făcut

Și mângâieri am cunoscut.

Bunica mea, nume de floare

Ești azi în cerul mult prea mare

La Dumnezeu, acolo sus

La El, bunica mea te-ai dus…

Și pentru asta-ti multumesc

M-ai invatat sa îl iubesc

Ca si tu-L iubeai asa tare

Bunica mea, nume de floare.”

 

Multumesc,

Om frumos.

Multumesc,

Ramona Ungureanu!

 

Distribuie:

Be the first to comment

Lasă un răspuns