Când am intrat…
Era liniște.
O liniște care murmura iubire.
O iubire caldă…
Cum doar a mamei poate fi.
Imediat am fost învăluit de o mireasmă puternică de bunătate.
Plimbându-mă prin cămara sufletului, am găsit-o plină cu blândețe, înțelepciune, credință, protecție și foarte multă dragoste.
Aceste sentimente creau o atmosferă mirifică.
Simțeam că mă aflu în cel mai frumos loc…
Era un loc în care mă simțeam protejat și iubit.
Atunci am gustat din fericire.
O fericire pură.
Cu un gust aparte.
A fost momentul în care am înțeles ce simți…
Și momentul în care am realizat că este singurul loc în care m-am aflat necontenit.
MAMA,
Îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat cel mai frumos loc de pe acest pământ,
Sufletul tău.
Fii primul care comentează