Dar…
Vreau prelungiri.
Știu că “iubirile de-o vară” au frumusețea lor…
De aceea, zic, să mai prindem câteva zeci de veri… împreună.
Dar…
Cum nu putem să trecem peste celelalte anotimpuri…
Mai întâi aș vrea să…
Ne iubim și “Septembrie, luni”. 😉
Știi…
Dimineți de septembrie, cu aromă de cafea.
Ia-mă în brațe iubire… și apoi vom mai vedea… 🙂
Trebuie să luăm totul pas cu pas.
Așa cum cad frunzele din copaci…
Așa să fie și sentimentele noastre…
LINiștite.
COLORate.
Apropo !
Se spune că toamna se numără bobocii.
Dar…
Noi nu avem bobocei. :))
Putem număra sentimentele.
Pentru ca am stabilit deja ca în această toamnă să băgăm în “prelungiri” acea iubire din vară.
Să schimbăm cumva peisajul iubirii noastre.
Să-l pictăm și în culorile toamnei.
Ținând cont că…
Toamna este un mixt de culori.
Și…
Iubirea este un mixt de sentimente.
Cred ca ar rezulta un tablou iubibil. 🙂
Pe care l-am putea așeza în apropierea șemineului.
La loc călduros.
Pentru iarna ce ne bate la ușă.
N-aș vrea ca iubirea noastră să fie “Rece ca decembrie”.
Aș vrea ca dragostea noastră să fie ca primii fulgi de nea.
De un alb imaculat.
Să ne “topim” unul după celălalt… asa cum o fac și acești fulgi care creează un peisaj de basm.
Să ne acopere această poveste și să aibă grija de ea până când vom apărea sub forma unor ghiocei.
Vestind primăvara.
Iar iubirea noastră să înflorească precum minunățiile acestui anotimp.
Să putem spune că…
Ne-am iubit și-o primă(vară).
Aaa !
Era sa uit…
Urmează:
“Te iubesc de-o vară…”
Capitolul II… 😉
Să avem parte de cât mai multe romane, zic… 🙂
Fii primul care comentează