Este aproape ora doua
Si privesc pe geam cum ploua
Somnul nu vrea sa ma ia
Si nu e de la cafea
C-am primit instiintare
Mos Ene este la mare
A gasit loc de cazare
All inclusive la mancare.
Iar s-a facut dimineata
Eu scriu versuri despre viata
Am fost din nou schimbul trei
Dar pe gratis nu pe lei.
Chiar de am o facultate
Nu am experienta in toate
Si nu pot fi angajat
Ca sunt mult prea educat.
Imi iau chitara in brate
Si incep a fredona..
De tot ce ma inconjoara
Si despre viata mea..
Poate par ironic
Dar mi-am pierdut umorul
Iar in schimb aleg
Sa spun adevarul.
Si traiesc in continuare
Cu speranta de vanzare
Iar cu banii de pe ea
As vrea sa-mi cumpar o stea
Si sa-mi fac casa pe luna
Ca acolo viata-i buna
Aerul nu-i poluat
Ca nu au program ”remat”.
Si ies in strada, si strig, si zbier
Haideti cu totii sa facem la fel
Sa cerem dreptate pentru cei care au plecat
Iar unii sa raspunda, de ce nu le-a pasat…!?
De ce a trebuit, doar ei sa plateasca…?
Chiar daca greseala era si a noastra.
Si scot sunete de dor,
Pentru ca nu mi-e usor
Cand ma uit in Doom la viata
Si vad doar un fir de ata…
Ma hranesc cu ironie
Si nu am bani de chirie
Lumina mi-a fost taiata
Si viata amanetata..
Imi iau chitara in brate
Si incep a fredona..
De tot ce ma inconjoara
Si despre viata mea..
Poate par ironic
Dar mi-am pierdut umorul
Iar in schimb aleg
Sa spun adevarul.
Imi place, e simpatica aceasta ironie….trista realitatea pe care o oglindeste… 🙂
Multumesc mult. 🙂
Din pacate, asa este…
Dar, de multe ori, viata ne raspunde cu ironie pentru ca oamenii pun intrebari ironice…