O lume (ne)simtita

Nu-mi doream sa scriu despre acest lucru, in sensul acela de a nu fi avut despre ce sa scriu, dar, din pacate se poate discuta mult pe aceasta tema. Observand ca in jurul meu se invart tot mai multe persoane de acest gen am hotarat sa le acord si lor atentia de care au nevoie.
Trebuie sa recunoastem, cu totii avem acest ‘defect’ asezat undeva acolo in interiorul nostru pe care il mai folosim din cand in cand, dar exista un numar considerabil de persoane care ar putea cu usurinta sa creeze o asa zisa clasa sociala. Am impresia ca se hranesc cu asa ceva, din asta traiesc, asta stiu sa ofere, pentru ca asta este bunul lor cel mai de pret, nesimtirea.
Cum toate au o limita, ma gandeam ca va fi la fel si in cazul acesta, dar se pare ca aceasta este depasita de mult.
Am ajuns sa cred ca aceasta este cheia succesului, ca aceasta nesimtire nu mai reprezinta un defect ci o calitate pe care tot mai multi si-o dezvolta si fara de care nu pot sa traiasca.
Nesimtirea a ajuns sa reprezinte principala arma a unui stat democratic, avid dupa ‘putere’ si in plina dezvoltare din punct de vedere al nesimtirii.
Acesta este exemplul pe care il dam copiilor si mai avem pretentia ca nu mai exista respect, dar in astfel de conditii acesta este pe cale de disparitie…
Un adevar de care nu trebuie sa ne ferim, pentru care ar trebui sa luam masuri fiecare dintre noi, poate reusim sa-i mai scadem nivelul pentru ca de oprit nici nu poate fi vorba.

Distribuie:

Be the first to comment

Lasă un răspuns